Drumuri, rascruci, fundaturi

Azi viata ta tot mai mult depinde de viata unor altor oameni: buni, rai, apropiati, straini, prosti, destepti. Astazi mai mult ca niciodata esti legat de maini, nu de suflet si minte. Unde nu te intorci, incotro nu te duci ori esti folosit, ori folosesti tu pe altul. A face un pas cu foloase, a te imprieteni cu foloase, a ajuta cu foloase, a te arata cu foloase - devine un sport iubit pentru a intari abdomenul egocentrismului. La unii mai pregnant, la altii mai voalat. Mai deloc aproape ca nu exista. Daca exista, atunci omul este independent de alti oameni si fireste ca nu este in varful activitatilor populare ce i-ar fi adus in preajma oameni de succes. Atunci acest tip de om este considerat izolat, ratat, inutil, neimportant. Se lasa folosit din cand in cand, ba de rude, ba de prieteni, ba de niste companii. El nu foloseste pe nimeni ori ca nu vrea sa-si iroseasca orele din viata asta scurta cu strategii si pofte glorioase pe moment, ori ca e prea naiv si nu-i vine in cap cum s-o faca si de ce s-o faca. El este intr-o fundatura.

Octavian Paler scria sa fim atenti ce drum alegem deoarece o miscare, cat de mica, ne schimba cursul vietii. Oare in alegerea asta este implicat si acest mic detaliu de care astazi nimeni nici nu mai tine cont? Multi isi aduc aminte de alti oameni doar atunci cand se afla in cumpane si la rascruci. Cand le este bine, n-auzi nimic de ei. Apar in jur la bani sau la nevoi. Daca n-apar - ei sunt bine sau esti tu un nimeni in ochii lor. Fundaturi... Da esti intr-o fundatura. Ajungi si pana tu s-o crezi daca te lasi batut. E scurta libertatea sa nu accepti favoruri, sa nu rogi pe cineva ceva. Bine esti tare, bine nu te dai batut, dar usor te lasi uzat de dragul sa nu superi mama, sora, etc.

Rascruce... La o rascruce mergem pe drumul acela pe care merge mai multa lume, pe drumul lat si luminos, pe drumul popular si asfaltat, fara sa ne dam seama ca asta-i o cale spre o alta fundatura. Facem, vrem, activam pentru ca face, vrea, activeaza altul. El are, vreau si eu! Ce egoism! Ne temem de fundaturi vizibile. Ne temem de drumuri inguste, intunecoase, ne-populare. Cine ar alege acum traseul nu drum - rascruce - drum - fundatura-si cine stie, ci fundatura- drum- rascruce -fundatura - drum - si cine stie. Omul folosit, izolat, abandonat e intr-o fundatura. Omul de succes e pe drum. Asa cred multi confundand de fapt drumul cu fundatura. Asa sunt multi batandu-si mandru din palme, fara sa se mai oboseasca sa se gandeasca ca ala poate fi drumul altcuiva sau drumul inutil catre o adevarata, nu vizibila fundatura. Insa pentru asa tip de oameni asta e definitia norocului. Definitia nenorocului a lui Paler este definitia unui ratacit-modest, o creatura foarte rara astazi pentru ca doar pe el il mai poate cauta un drum: sunt drumuri ce ne cauta demult/ si-ajung la noi cand noi suntem plecati/in cautarea lor pe alte drumuri... scriu dintr-o fundatura si eu acum iesind pe unul dintre alte drumuri. Ingust si anonim. Pasesc.